provocarea nr 1
la mulţi ani, dragii mei. şi pentru că este prima zi de marţi a anului, aşa cum am promis, vom reveni cu joaca noastră. odihniţi? voioşi? cu chef de scris? 
- every time, sleeping! © by Yoshi5000
iată care sunt “temele” noastre pentru săptămâna aceasta, primele din acest an:
- sâmbătă, 7 ianuarie vom folosi următoarele douăsprezece cuvinte: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. (da, sunt aceleaşi din ultima duzină a anului trecut )
reamintim regulile, pentru cei care nu le cunosc: toţi cei care doresc să participe (joaca are caracter voluntar, motiv pentru care ne bucură fiecare nou participant şi înţelegem absenţa celor care simt nevoia unei pauze, pe care nu trebuie neapărat să o anunţaţi, în fond fiecare face e doreşte pe blogul său, cu timpul său, nu?) trebuie să scrie o postare, un articol, care să încludă cele douăsprezece cuvinte lansate. ordinea nu este obligatorie, forma însă da (de exemplu, în cadrul postului urma nu poate fi de forma urmele sau urme). se acceptă poezii, texte de lungime mai scurtă ori mai lungă, cum doriţi şi cum vă vine, nu se dau note, nu se fac clasamente, doar ne jucăm şi ne bucurăm de aceasta. iar titlul postării va fi “duzina de cuvinte-….” (în locul punctelor, titlul dorit) iar pentru cei care nu posedă sau nu doresc să scrie pe blogurile lor, o pot face în comentarii, pe un blog participant.
- duminica 8 ianuarie este ziua cuvintelor din trecut, aceea în care, la sugestia pornită de la tibi, ne reamintim postări mai vechi de-ale noastre, cele pe care prieteni mai noi poate că nu le-au citit.
- luni, 9 ianuarie, tema va fi omul de zăpadă. ca şi la celelalte jocuri regulile sunt aceleaşi de fiecare dată: un text care să aibă acest titlu şi desigur ne anunţăm participarea la ceilalţi.
later edit: deşi nu îl cunoşteam personal, am aflat de la flavius astăzi, că blogosfera braşoveană este mai tristă şi mai săracă. mircea suman nu mai este,din ziua întâia a acestui an, printre noi şi un soi de tristeţe mă pasă. nu, nu îl cunoşteam personal, doar ce mai citeam uneori pe la dânsul, dar mă simt tristă. Dumnezeu să îl ierte şi să ne dea nouă, aşa cum spunea chiar el, curajul de a rosti adevărul.