culori

virgula

să punem punct. şi vreo două sau trei virgule, la întâmplare. şi da, că mi-am amintit cum mă uimesc, de fiecare dată se întâmplă aceasta, mă uimesc cei care ştiu cu certitudine, cu acurateţe, să pună virgulele acelea exact acolo unde trebuie.

eu nu. virgulele mele sunt ca nişte cozi de pisică. le văd uneori cum se furişează între două substantive comune, moi şi insinuante, ademenitoare parcă, schimbându-şi forma şi culoarea.

de o vreme mă bântuie o virgulă turcoaz. i-am spus: ” pleacă! îmi prisoseşti! nu te voi lăsa să te strecori între subiectul şi predicatul tăcerilor mele, căci ştiu, tasta delete nu recunoaşte această culoare!”

ea râde. i-am declarat răspicat război, dar nu pare să-i pese.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

26 thoughts on “virgula

  1. Hi,hi, Psi frumos

    un om draga si mie si tie mi-a zis intr-o zi: mai Lotusule, da curg la tine virgulele…. happy
    Na, am incercat sa fiu mai atenta. Dar nu prea cred ca mi-a iesit fiindca atunci cand scriu urmaresc ideea si mai putin forma. Da, stiu ca ar trebui sa creez un echilibru intre ele, dar … happy
    M-am mai potolit cu virgulele si am inceput cu punctele. Imi vine sa pun punct peste tot.
    Sunt curioasa ce urmeaza… happy

  2. rata, poate că ideile vin repede şi curg ca un şuvoi. poticneala vine la ortografie, la semnele acestea de punctiaţie, la prinderea în formă a fondului. pe mine virgulele mă cam necăjesc, dar între subiect şi predicat nu-s şi nici nu vor fi! winking

  3. 😆 pfaaa, tibi, atunci mă întreb eu: e cineva care nu are probleme cu virgulele? da, or fi profesorii de limba română, cred.

  4. buna seara! multe bătăi de cap ne dau virgulele. uneori sunt tare importante, chiar vitale as spune…happy

  5. asta cu virgulele nu ma intrebasem pana acu” happy
    te alinti…tu le pui doar cand trebuie…in rest, pentru mine nu-s necesare mereu…mie-mi plac punctele…multe…

  6. rokssana, chiar nu mă alint. întreabă orice corector şi vei vedea că nici eu nu le pun cum trebuie! nimeresc uneori, însă nu totdeauna. winking

  7. “mă uimesc cei care ştiu cu certitudine, cu acurateţe, să pună virgulele acelea exact acolo unde trebuie.”
    pe mine ma uimesc tare, cei care stiu mai bine decat mine unde ar trebui sa pun eu virgula… indiferent ca eu vroiam sa dau alt sens frazei… unii oricum sustin ca ei stiu mai bine …

  8. avantajul tinereţii este cunoaşterea virgulelor, gabi? şi eu am uitat… dar în acest text erau doar un pretext codiţă. winking

Comments are closed.