culori

ultima zi de noiembrie

ultima zi de noiembrie a trecut. ieri, alaltăieri, acum câteva zile sau ani sau vieţi. ori numai secunde. sau este astăzi? un alt timp se întinde ca un covor peste suflet, o altă lună râde în fereastră.

ţi-aş prinde globuri de gene şi beteală pe tâmple de nu ar fi totul negru, încă nedeprins cu zăpada, dar tu, ultima pasăre a lui noiembrie îmi râzi în faţă, râzi de mine.

– să ne eliberăm!- îmi strigi în faţă şi apoi fugi din calendar şi din gând, ca şi cum nu m-ai iubi şi pe mine pentru boabele de suflet cu care te hrănesc.

– să ne legăm!- îţi răspund şi pletele negre îmi râd pe obraz.

mâine va fi iarnă. o numeri cu mine, dacă te rog?

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

25 thoughts on “ultima zi de noiembrie

  1. o iarnă, 2 ursuleţi de pluş, 3 hibernări, 4 ce ai-uri/zi, 5 oameni de nea, 6 bulgări de zăpadă, 7sănii cu zurgălăi, 8 căni de vin fiert cu scorţişoară, 9 prăjituri pentru Moş, 10 andrele, 11 ciorăpei, 12 cadouri…hei, psi(c) mai tare, că nu aud şi numărătoarea ta! tongue

  2. o doamnă iarnă de alb,
    două suflete numărând,
    trei tăceri prinse în agrafă
    patru gutui galbene pe masă
    cinci şoapte am să îţi sun
    şase lacrimi şirag o s-adun
    şapte porţi vom deschide în noapte
    opt inimi într-o cană cu lapte,
    nouă pâini o să rupem spre cer
    zece gânduri îţi cer
    şi apoi tot mai mult, mai puţin
    numărând un decembrie lin
    cu zăpadă la porţi şi în uşă
    un surâs de păpuşă,
    cu şiraguri de clipe te chem
    iarna mea prinsă-n ghem
    şi de vii…
    bucurii.

    m-ai auzit? surpriseops:

  3. şi eu am temele gata, doar că numai pe hârtie. surpriseops: sper să reuşesc astăzi să le programez.
    îţi mulţumesc pentru că îmi eşti alături.

Comments are closed.