poveşti de adormit pisica

zâmbet în nisip

se făcuse parcă dimineaţă când ai venit. nu, nu dormeam, chiar dacă trăsesem de multă vreme perdelele tăcerii peste umeri. de mine nu te-ai atins şi nici de apa care se stingea în paharul rămas pe masă. era încă întuneric şi, făcută ghem, tristeţea îmi apăsa pe inimă, dar nicio lacrimă nu cădea între noi.

tu nu m-ai privit, eu nu am avut curaj să mă uit înspre tine, de parcă o sticlă ne-ar fi despărţit şi s-ar fi putut sparge, doi străini într-un pat neaprins de iubire. şi am stat amândoi aşa, în nemişcare, în stingere şi neaprindere, până când lumina, treăsărind prin aşternuturi ca o ciută speriată, ne-a împins drepţi, stânjeniţi, înapoi în viaţă şi în mişcare, separaţi parcă de tot ceea ce ne adusese împreună.

tu ai plecat primul. cămaşa zilei te încăpea cu zâmbetul ei apretat, imaculat, te reaşeza înalt, pe locul tău de totdeauna, cumva departe. paşii tăi au desenat iar distanţa între noi, apărându-te parcă deşi nu aveam să rostesc niciun reproş. ai zâmbit cerului şi el ţi-a răspuns cald.

abia atunci am deschis şi eu ochii, dar mie lumina nu îmi spunea nimic, mă privea străină, apatică şi am intrat în ziua care îmi era dintr-o dată prea mare, ca o rochie demodată şi nepotrivită. abia atunci am plâns şi eu, bolnavă de înstrăinare, de însingurare, lacrimi ştergând cu limpezimea lor noaptea, aşteptarea, necuvântul şi pata de cafea rămasă de la tine pe masa din bucătărie.

pe uşa uitată deschisă după plecarea ta au intrat nestingherite şi nechemate ielele albe, transparente, surorile vitrege, dar semănând atât de mult, absenţa şi tristeţea.  amândouă avea chipul meu strâmb desenat pe mâini şi miroseau a iască aprinsă. am căzut la pământ, apăsată de hohotul de râs al celor două himere care umpleau camera cu dansul lor prelins pe pereţi şi căruia nu mă puteam împotrivi.

nu, nu ţi-am spus nimic şi nici tu nu m-ai întrebat cum mi-a fost ziua atunci când, pe înserat, te-ai întors ca dintr-o mare bătălie pe care o câştigasei. m-ai cules de pe jos ca o floare rămasă fără apă şi ale cărei petale abia se mai ţineau.

în patul nostru prea mare şi prea alb, noaptea ţinea şedinţă cu stelele. un tremur ca de frunză sălbatică mi-a prins inima şi am adormit aşa, aşteptându-te iar, fără să am curajul să mă uit spre tine.

te iubesc cu ochii închişi. asta am vrut să ştii de fapt. restul… e doar un zâmbet în nisip.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

36 thoughts on “zâmbet în nisip

  1. ah, cat de trist scrii si cum nu vreau sa-mi amintesc ceva uitat demult.
    fug sa ascult ceva vesel, sa ma imbrac cu bucuria unei zile noi!
    numai bine, pisic, mi-a fost dor de tine!

  2. Ce frumos a scris mai sus coolnewz/Ratatouille ! ”luni dimineata (aproape) toata blogosfera este … cu ochii inchisi! ” 😆
    psi, ai descris cu atâta acuratețe stările , că mi-ai adus fiori în inimă !
    Bine că , la sfârșit, în sfârșit ”pe înserat, s-a întors ca dintr-o mare bătălie pe care o câştigase” și te-a ”cules de pe jos ca o floare rămasă fără apă şi ale cărei petale abia se mai ţineau.”

    Ce puțin avem un deznodământ , dacă nu fericit, cel puțin liniștit cum ne plac nouă, femeilor ,sfârșiturile !
    Psi, ca de obicei, ai scris frumos !

    .

  3. eu îţi mulţumesc de vizită, îţi spun “bine ai venit” şi te mai aştept oricândveidori să mai treci prin căsuţa mea.

  4. mulţumesc, carmen! povestea este, ca totdeauna, una imaginară, nelegată de mine. eu am ţinut de dimineaţă ochii închişi doar ca să las cuvintele să vină. maya torcea în braţele mele, cafeaua se răsfăţa în ceaşcă.. sunt un exemplar ciudat care se trezeşte cu noaptea în cap, zâmbind. happy

  5. toate cele bune şi lui ţie, conu virusache. şi salutări lu peşt. a intrat la iernat? happy şi da, şi lu amicul wilson un gând dă bine.

  6. psi, citindu-te nu-mi pot stapani intrebarea: cum e mai bine sa fii in iubire, cu ochii deschisi, vesnic vigilenta, sau cu ochii inchisi, vesnic neatenta?

  7. anaid, cu ochii închişi, veşnic atentă… cred. happy
    de fapt, în iubire, eu cred, trebuie să fii tu însuţi, să nu te minţi de dragul unui sentiment, să iubeşti omul şi nu iubirea în sine. dacă îţi este bine cu ochii larg deschişi, atunci aşa să fii, dacă nu, atunci cu ochii închişi…

  8. Cred că asta este viața reală- un etern dus-întors-

    „cămaşa zilei te încăpea cu zâmbetul ei apretat, imaculat, te reaşeza înalt, pe locul tău de totdeauna, cumva departe. paşii tăi au desenat iar distanţa între noi, apărându-te parcă „

    Frumos, dureros, fără reproș!

    Seară bună, psi!

  9. stiu, ai spus in mai multe randuri ca sunt imajinare povestile tale… si totuna, nu pot scapa de senzatia… dorinta de a te mangaia cumva pe urechiusi, psi.. winking atat de puternice sunt cuvintele tale… si, vezi nu numai eu am aceasta senzatie… au mai lasat si altii cuvant de consolare… happy
    trebuie ca pe undeva sa fie si un sambure de adevar rasarit din panza rara-gri a amintirilor…
    oricum, e o adevarata placere sa te citesc, dar asta o stii, nu? happy

  10. draga mea, aş fi ipocrită să nu ştiu că scrierile mele nu au profunzime. uite, ca să îţi spun mai mult, pentru a putea scrie astfel, eu am nevoie să îmi induc o anume stare de tristeţe, de sfâşiere, şi de aceea există ceea ce eu numesc (şi nu numai eu) trăitul între două lumi: cea reală şi cea a cuvântului. desigur că aş putea să scriu mai vesel, dar nu îmi este la îndemână şi nici nu îmi place. mulţumesc mult, plăcerea este reciprocă! happy

  11. happy superb. chiar cunosc în realitate un pisoi, de fapt un motan în toată regula “cu ochii închişi”. nici nu ai spune că îi lipseşte acest simţ.

  12. Mneața! Stări bune să vă-mburde!

    Mnó, ce să zâc, faină lectură! Adâncă șî limpăde!
    O săptămână țápănă, săru’mânuțele!

    Adăugatu-te-am ‘n blogroll cu drag

  13. bună să-ţi fie inima, călătorule tury. mulţam de adăugire, o rugă a mai avea: scrie şi în pagina “despre mine” că prefer să nu mi se folosească numele cel real în blogosferă. chiar de-l ştii (şi nu ştiu de unde) păstrează pentru tine. nu că ar fi vreo diferenţă între omul ce-s din carne şi cel din cuvânt, ci pentru că ţin la personajul care sunt pe-aici. şi întrebare: cum m-ai găsit? da, sunt curioasă precum toate pisicile.

Comments are closed.