culori

gri de noiembrie

gri de dimineaţă, gri de noiembrie, noniarnă. încă. în zorii atinşi de brumă şi de ceaţă, păşesc încet, repetând aceleaşi gesturi din fiecare anotimp, din fiecare început de zi. cafea, cerneală, tors de pisică. şi tăcerea topindu-se ca o stea din zahăr candel în ceaşca clipei. şi cuvintele.

clipesc şi aştept. nu, nu aştept nimic. mirosul de zăpadă este numai un zvon, aşa cum şi steluţele mici, aproape invizibile, de pe asfalt, sunt doar o promisiune amânată. mâine. da, mâine… astăzi este încă gri de noiembrie, de ceaţă, de tăcere.

nu mă căuta. sticla ce ne desparte astăzi nu se va sparge. curând săptămâna va muri şi ea.