despre oameni şi poveştile lor

râs de asfinţit

legare-dezlegare,
inima prinsă de un fir de iarbă,
gândul prins de o întrebare
rătăcită, nespusă.
prindere-desprindere,
un asfinţit fumegând în ceaşca nopţii,
rădăcina pierdută în aer,
lacrima prinsă de lacrimă.
şi te-am visat vorbind,
rostogolind înspre mine strugurii vorbelor tale,
noaptea nu era nicăieri
ziua nu venea de niciunde,
doar zeama de cucută a tăcerii
mi se zbate astăzi pe inimă
întreagă şi nevinovată.
şi mi-e apus şi mi-e sălbatic
până în marginile fiinţei,
inima, firul meu de iarbă
rugineşte mai tare astăzi
şi un frig ca o întrebare amară mă cuprinde:
– de ce este atât de greu, tată?
de ce asfinţitul râde
atunci când te privesc?

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

30 thoughts on “râs de asfinţit

  1. Da..asta simt si eu ..ca ,,inima, firul meu de iarbă
    rugineşte mai tare astăzi”….
    Foarte frumos,Psi..mi-a placut mult.

  2. Ai pus multă emoţie în aceste versuri, emoţie care se transmite spre cititor.
    Un poem foarte frumos, Psi. Ţi-e dor de tata.

  3. eo, asfinţitul este mărginit de ziua şi noaptea pe care le separă ca două felii colorate ale aceleiaşi prăjituri. eu ala îl văd. iar ochii sunt incompleţi, sigur că sunt, pentru că nu pot vedea totul.

  4. diana, da, uneori mi-e dor de tata, deşi locuim în aceeaşi casă. dar parcă zilele trecprea repede, parcă sunt eu grăbită şi uit, îl uit… el mă aşteaptă însă. uneori e de-ajuns să îi sun că sunt bine…

  5. tibi, sigur că un astfel de asfinţit nu îmi place. deşi este inevitabil, deşi ne mai umbreşte zâmbetul când semne de boală apar… deşi…

  6. “noaptea nu era nicăieri

    ziua nu venea de niciunde,

    doar zeama de cucută a tăcerii

    mi se zbate astăzi pe inimă”

    “şi mi-e apus şi mi-e sălbatic

    până în marginile fiinţei”

    ai un simt deosebit de a percepe stari, cand e mai usor sa taci, decat sa poti spune ceva… tu le gasesti expresia in cuvinte, cunoscute… sa fie pe’ nteles…

  7. da, recunosc, draga mea, am o înclinaţie spre stări, spre suflet, mai mare decât spre vizual, imagine, în genere poezia mea aşa se scrie, din simţuri. mulţumesc mult. fiecare gând pe care mi-l laşi este ca un dar.

  8. psi, sa trec pe aici sa te citesc,sa iti descopar versurile, unul cate unul, este incantator. oare frigul ti-a raspuns la intrebare? sper ca da, sau sper ca nu, depinde: tu ce vrei? sa afli sau nu raspuns?

  9. da, carmen, aşa este! sunt şi puţin tristă- de vină e toamna- şi din păcate, pentru unii noaptea cade prea repede. suntem însă prea mărunţi pentru întrebări, pentru răspunsuri… sad

  10. anaid, întrebările sunt mai degrabă retorice. sau, şi mai corect, mi-e teamă de ce răspunsuri aş putea primi. dar aştept frigul şi albul cu bucurie… curând va veni. trebuie! mi-am pus căciuliţa şi mănuşile aproape. happy

Comments are closed.