despre oameni şi poveştile lor

adevărul

trecu mai întâi o caleaşcă aurită, luminată de parcă însăşi soarele o urma îndeaproape, braţ la braţ cu luna şi în ea, aşa spunea mulţimea de gură cască, cea mai frumoasă domniţă a regatului. ce-i drept, nimeni nu o văzuse vreodată, nici soarele nu-i atinse albul de mătase al pielii şi nici luna nu se argintase în părul ei, dar poeţii o cântau în versuri meşteşugite, pline de încântare, iar mai departe, pictorii o întrupau din vers pe pânzele lor fermecate, însăşi perfecţiunea.

forfota străzii se opri o clipă, vrăjită şi un miros suav, de flori delicate şi abia deschise rămase în urma ei, în liniştea cea nouă, ca o potecă nevăzută ridicându-se în spriale spre văzduh. apoi, venind asemeni unui potop, lumea începu să alerge dezlănţuită, călcându-se unii pe ceilalţi în picioare, îmbrâncindu-se şi lovindu-se, căzând şi ridicându-se iar, umplând piaţa mare până în apropiere de trăsura oprită. norocoşii din primele rânduri amuţiseră iar, dar valuri de furie clocotind ca apele mării veneau din urmă. abia când totul se potoli iar, într-o încremenire mută, uşa trăsurii se deschise şi prinţesa coborî învăluită repede de admiraţia şi uimirea tuturor.

ici şi colo se auzeau glasuri şoptind despre condurii perfecţi, de mătase, despre talia incredibil de fină şi mâna mică şi graţioasă ascunsă în mănuşă, despre rochia nemaivăzută şi broderiile ei bogate, despre cosiţele ce se ghiceau numai sub borurile largi ale pălăriei care o ferea de soare şi, desigur, nu era uitat nici mersul ei ca o plutire graţioasă ce parcă nu atingea pământul. câteva femei leşinară de uimire, poeţii zăpăciţi pe la balcoanele lor începură să reverse rime şi stihuri, prinţul însuşi păli o clipă de încântare.

şi în valul acestade cuvinte, de uimire, de elogii, tânăra pereche dispăru pe treptele palatului la balul de prezentare a prinţesei, lăsând în urma lor un soi de vrajă în mrejele căreia oamenii râdeau fericiţi.

în larma aceasta apăru, neştiută, de pe una dintre străduţele pietruite o tânără fată. oarbă fiind, cu ochii legaţi, ea mergea şovăind, cu paşi mărunţi, atingând clădirile cu mâna ca într-un soi de recunoaştere, iar în urma ei, la fel de atentă, venea o pisică tărcată, cu ochii de chihlimbar. fata purta o rochie simplă, lucrată în casă, ca a oamenilor sărmani şi un cântec o însoţea, un cântec venit parcă din adâncul pământului ori de pe altă lume, despărţind lumea în jurul ei.

mai întâi o înţeleseseră copiii cu sufletele lor curate şi alergară în jurul ei fremătând, cântând împreună cu ea. în urma lor veniră mamele căutându-şi  a ocrotire pruncii şi însoţiră şi ele cântecul cu vocile lor calde, apăru apoi un tânăr cu lăuta lui, apoi un altul şi în curând piaţa se umplu de cântec nou, urcând în spirale până la balconul unde prinţul ieşise împreună cu suita lui şi tânăra prinţesă ascunsă de văluri.  agilă, pisica sări pe marginea terasei şi cu o lăbuţă sfâşie vălul domniţei  care nu era nicidecum perfecţiunea ci doar un chip obişnuit, oarecare.

tăcerea se rostogoli ca o piatră pe trepte, până la picioarele mulţimii.

ştiţi voi ce spunea cântecul? adevărul umblă în lume cu ochii legaţi. el nu are nevoie de straie lucitoare, el se ridică asemeni uleiului dintre ape şi ca aurul străluceşte în nisip. asemeni soarelui el taie norii în două, asemeni ierbii se ridică din pământ spre lumină.

iar pentru că astăzi este ziua lui cristian, îi vom spune la mulţi ani în felul nostru, pisicesc: fie ca adevărul să te însoţească în tot ce faci, om bun, fie ca împlinirile tale, cele pe care ţi le doreşti acum, să fie doar o mică parte din darurile vieţii. la mulţi ani!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

23 thoughts on “adevărul

  1. “ştiţi voi ce spunea cântecul? adevărul umblă în lume cu ochii legaţi. el nu are nevoie de straie lucitoare, el se ridică asemeni uleiului dintre ape şi ca aurul străluceşte în nisip. asemeni soarelui el taie norii în două, asemeni ierbii se ridică din pământ spre lumină.” Adevarat graiesti…

  2. ce mi-a placut povestea! suna atat de bine intr-o zi somnoroasa de luni!
    o saptamana buna, pisic, cu adevaruri placute!

  3. Draga mea, azi textul acesta mi-a placut in mod special. poate pentru ca este mai in stilul meu, o poveste pilduitoare! happy
    Super, bravo, fata draga!

  4. virusache, aşa cum spun de fiecare dată, în fiecare marţi, aş vrea ca toţi dintre noi să tratăm aceste jocuri drept ceea ce sunt: o joacă. şi tibi spunea că va renunţa, şi vero este în pauză, chiar şi eu mă gândesc uneori să renunţ definitiv sau numai temporar… orice vei face, să fii bine. te voi citi cu drag atunci când vei scrie, fie că este participare la joacă, fie că nu. să fii bine.

  5. Psi, povestea ta mi-a amintit de o intamplare.
    Demult de tot, cred ca eram adolescenta am citit Mataniile. Atat de mult m-a impresionat cartea incat am vrut sa simt pe propria-mi piele o scena din carte. O scena in care el, cel iubit de ea, orbeste, iar ea continua sa-l iubeasca si sa-l ingrijeasca ca si inainte.
    Mi-a legat deci ochii cu o basma. Si pret de cateva ore, m-am plimbat asa prin casa. Inutil sa-ti spun ca mi-a umplut picioarele si umerii de vanatai si de la sine inteles ca m-am impiedicat in tot ce am intalnit in drum. Dupa ceva timp, am inceput sa ma obisnuiesc si am inceput sa simt lumea din jur cu celelalte simturi.
    Cred ca asa e si cu fata oarba, cea atat de simpla din povestea ta. Adevarul n-are nevoie de ochi sa se convinga. Adevarul se simte.
    Foarte, foarte frumoasa povestea ta.
    happy

    P.S.
    Si la multi, multi ani pentru Cristi happy

  6. servus psi şi salut pisicărimea happy

    tare fainuţă povestea asta. aparenţele înşeală de cele mai multe ori şi din păcate, chiar dacă nu suntem orbi, tot suferim de cecitate.

    oare de ce?

  7. lotusica, surpriseops: aşa a ieşit. iniţial scriam despre altceva, recunosc, apoi a trecut o zi de marţi, cea în care am înşirat joculeţul nostru obişnuit şi marţi seară am rescris povestea începută, ducând-o tocmai spre… adevăr. da, îmi amintesc mătăniile, ca şi jane eyre. pe mine însă m-a inspirat, acum îmi dau seama, videoclipul lui amaranth-nightwish. încă mai am de scris pe marginea lui, de fapt…. mă tot bate gândul.

  8. săru-mâna, vero! la concurenţă cu hans christian andersen? 😆 sper că nu. poveştile lui mi-au luminat adesea copilăria şi mi le amintesc cu drag.

  9. tibi, cum spune şi cita în povestea ei, a vedea cu adevărat adevărul, în miezul lui, uneori dureros, uneori cumplit, nu se făptuieşte uşor. este ca o coborâre în hades, numai că este un hades propriu. uneori este teama, de cele mai multe ori este de fapt teama că după aceea nimic nu va mai fi la fel. de aceea, eu cred, ne legăm la ochi cu bună ştiinţă. de multe ori.

  10. Vă mulțumesc mult pentru urări prieteni dragi!
    Psi, mi-ai făcut o surpriză foarte plăcută! Te îmbrățișez cu mult drag!

    Azi am luat o pauză de la leapșă, dar… numai azi! happy

    Vă voi citi cu nerăbdare mai târziu! Vă pup!

  11. cristian, aşa cum am tot spus astăzi, pe toate căile, îţi doresc din suflet o zi plină de oameni buni, de prieteni,de urări, de daruri, de visuri împlinite… nici nu mă aşteptam să ne scrii astăzi, tocmai astăzi când ai de tăiat tort. happy la mulţi şi dragi şi buni ani!

  12. O poveste foarte frumoasă Psi. O poveste pe care mi-ar plăcea s-o citesc unei nepoțele sau nepot. Ar fi bine să mai scrii astfel de povestioare.
    Cristi din tot sufletul îți doresc și eu un sincer La mulți ani !

  13. carmen, nu e chiar în stilul în care scriu eu, dar nu promit că nu mai scriu, chiar am scris uşor. iar de-or mai fi, uite-aici vi le aştern, fuguţa! happy bine aşa?

  14. rata, am copilărit cu pregătiri de admitere la teatru în jurul meu. monologuri şi atitudini şi… tot tacâmul. dar este singurul meu gând vis a vis de teatru…

  15. am venit si eu pe-aici, ca ieri, datorita defectiunilor tehnice, n-am putut sa te citeschappy dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?winking “tăcerea se rostogoli ca o piatră pe trepte” : nu stiu de unde pana unde, dar mi s-a impregnat in creier, mi-a placut tare mult big grin

Comments are closed.