duzina de cuvinte- o întâmplare

pe scara ce duce în sus, pe sub coloane şi arcade albe, zidite imaginar din pietrele nopţii, eu nu sunt niciodată singură. mă însoţesc adesea, tăcut, orbii făurari, aceşti meşteri cu ochi de întuneric ce cioplesc în lumină cu mâinile lor însângerate şi chiar dacă nu mă pot vedea, ei mă simt cum trec, cum despart aerul cu paşi mărunţi, întâmplare străină în care se ghiceşte siguranţa văzului, mersul biped ridicat la rang de teamă.

în fiecare noapte şi în fiecare zi care se stinge în cenuşa aceloraşi ore, eu trec însoţită de orbii mei, urcând treaptă cu treaptă, într-o linişte albă a nerostirii, gesturi îndelung repetate în simplitatea lor, gesturi a căror memorie nu-mi aparţine.

uneori, ajunsă pe câte o piatră mai largă, îi pot vedea în răgazul de o clipă cum se opresc unul în celălalt ca un mănunchi de forme amorfe, al cărui desen se tot repetă, aproape ireal,  în contur de mâini, de trupuri şi de chipuri pe care se citeşte o mare nelinişte. orice răgaz, orice oprire, fie ea şi voluntară, le aduce teama în respiraţiile altfel egale şi în sufletele care nu înţeleg umbra şi se pornesc atunci să cioplească la întâmplare, în aer, în jur, în mine, uşi albe şi înalte ce deschid mereu căi, necerute punţi, chiar dacă ştiu şi ei, dar şi eu că nu mă pot ademeni pe drumurile line ale pustiei.

puţine lucruri ştiu şi dintre toate îmi ştiu drumul acesta, singurul. în urmă este numai noaptea trecutului, înainte este alba zi a lui mâine, necoaptă şi fragilă, cea care va veni, poate.

pe scara ce duce în sus, pe sub arcurile şi bolţile albe din pietrele cele mari, eu trec din noapte în zi, din real în imaginar. miroase în jur a tristeţe şi a bucurie, miroase a flacără stinsă şi a jar risipit de vânt atunci când orbii mei, cuvintele mele, coboară încet în hârtie, încrustând-o. şi pe când capătă ultima formă, albastră şi definitivă, abia atunci, înainte de încremenirea finală, orbii mei prind lumina în ochi, recunoscându-mă.

este numai o întâmplare însă, cu siguranţă o întâmplare, căci eu nu le cunosc.

imaginea ce însoţeşte postul de astăzi am primit-o de la rokssana şi îi mulţumesc din nou.

cele douăsprezece cuvinte le veţi găsi şi la: marina, abisuri, grig, vero, redsky, altcersenin, tibi, rokssana, virusache, incertitudini, valentina, cita, gânguritu, carmensima, cristian, sara