culori

lumină de gutuie

 

semne răsturnate de galben inundă străzile. un galben ce nu mai răsare de pe sticla cerului intrând în case ci de pe sticla ferestrei înspre afară: gutuie. mică sferă aurie luminând copilărie, luminând ani parcă prea repede trecuţi şi amintiri în care figura centrală este întotdeauna, miraculos cumva, bunica. mâna obosită a bunicii punând pe dulapuri gutui şi între aşternuturile mai albe decât însăşi albul, firele de levănţică.  chipul bunicii luminat a măr copt şi a poveste în vreme ce lemnul trosneşte în soba mare. zâmbetul bunicii asemeni celui din icoanele cu sfinţi pe care numai candele de dor le mai luminează.

mai spune-mi o poveste bunică! ştiu că sunt prea mare de-acum şi cea care îmbrăţişează sunt eu, dar mai dă-mi, te rog, din anii mei fragezi o amintire, din vremurile acelea atât de demult trăite. plouă şi este în brumă o promisiune ascunsă, dar uite, am pus pentru tine în fereastră o gutuie. zâmbeşti? da, îmi mai amintesc: ea luminează calea celor care vor veni. nimic din ce m-ai învăţat nu am uitat. şi un semn de galben îl luminează pe octombrie.

iar muzica, sunt sigură că o ştiţi este autumn leaves

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “lumină de gutuie

  1. In afara olfactivului, niciun alt simt nu mi-a fost vreodata excitat de gutui. Dar pentru ca pe aici nu exista, cel putin in magazine, sunt tentat sa-i fur unui vecin, din pom, vreo doua si sa le pun pe masa ca sa umple casa de mirosuri aurii winking

  2. au un miros aparte, gutuile, aşa e, papi. şi o blândeţe de soare mic, apus… winking cred că voi căuta zilele astea gutui pentru ferestrele mele. sau pentru friptură?!

  3. m-a cuprins un dor de bunici si de copilarie…..si mi-e pofta de-o dulceata de gutui happy

    Mama mea n-avea nici globuri
    Nici beteală şi nici stea
    Sărbătorile de iarnă
    Cu gutui le-mpodobea…

    Galbenă gutuie
    Dulce, amăruie
    Lampă la fereastră
    Toată ïarna noastră!

  4. Psi, ai scris tare frumos si bland.
    Si mi-am amintit de cantecelul ce l-a scris si Rokssana happy
    Poate in viata viitoare voi reusi si eu sa fiu o astfel de bunica.Punand gutui in geam si fire de levantica printre asternuturi.

  5. Adevatat. Si eu asociez gutuia si levantica cu bunica mea (cred ca am si scris asta) Mirosul camerei de oaspeti…oh ce amintire tandra, ce frumoasa intoarcere in timp, atunci cand la pieptul bunicii aveam sentimentul ca nimic nu ma poate atinge, nici un rau, nici o frica!

  6. cita, eu cred că oamenii care nu au uitat copilăria, care şi-o mai pot aminti cu recunoştinţă faţă de cei care le-au fost rădăcini, sunt oameni buni. şi sunt sigură că şi tu eşti pentru nepoţii tăi o bunică aşa cum a fost a mea.

Comments are closed.