culori

verde… tăcut

mi se aştern uneori pe gândurile altfel incandescente nişte tăceri. ele au întotdeauna gust de sevă, ca o apă verde, adâncă şi surprinzător limpede. ştiu, m-ai fi căutat astăzi să îmi spui că este marţi trecut ori că mâine vine o nouă joi. dar ploaia nu vine, am auzit asta la radio şi mai mult chiar, zâmbetului meu nu i-am pus semn de miercuri. miezul săptămânii este ca o întâlnire cu prietenii pe care ai ratat-o. şi îmi pare verde numai privind dinspre promisiunea că o altă întâlnire va să fie. cândva.

mă iartă aşadar pentru că tac. cred că mi-am uitat acasă şi mărgelele şi gândurile. da… erau verde brotăcel aşa cum le numeai tu în joacă. arcuri… tăceri…

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “verde… tăcut

  1. gabi, eu miercurea postam “poveştile de adormit pisica”. astăzi am tras chiulul puţin. winking pupici şi de la mine.

  2. In mine e o furtuna de culori, imi doresc uneori un verde brotacel, sau macar o laguna albastra, sper sa se limpezeasca candava si lumea mea interioara. Poate candva…, “mă iartă aşadar pentru că tac”.

  3. îţi sunt aproape, chiar şi când tac. eşti unul dintre vechii şi dragii mei prieteni din virtual. nu trebuie să mulţumeşti.

Comments are closed.