despre oameni şi poveştile lor

roşu standard

părea să aibă în loc de braţe două tentacule albe şi lungi, ca nişte panglici moi,  prinse în clavicule cu câte o capsă, stranie legătură. când mergea,  legănându-şi totodată şoldurile mici şi copilăroase şi le înfăşura în jurul trupului ca pe un bandaj ciudat şi pe catifeaua ochilor îi lucea o umbră uşor vinovată, de parcă ar fi fost un înger bolnav, aterizat pe pământ la ora şi locul nepotrivite, tocmai când pe acolo trecuse un tren de mare viteză, smulgându-i aripile. bine că nu şi capul!

purta o rochie roşie, el văzuse asta, una dintre acele mii de rochii de un roşu standard pe care le tot văzuse pe stradă de o vreme, neştiind dacă toate acele trupuri de clepsidră erau doar ale ei, dar când o privi mai bine, parcă era goală ca o imensă planşă de desen tehnic, ca un fluture căruia nişte hoţi neştiuţi îi furaseră culoarea atunci şi acolo, sub privirile lui de năuc cu inima clopot.

ea se apropie tot mai mult de el, până când aproape că îl atinsese cu rochia, cu gura, cu răceala ce curgea din capsa de pe umărul stâng şi în arsura aceea de o clipă simţi cum unul dintre tentacule căzu pe covor dizolvându-se ca o picătură de apă cu un zgomot stins. oare îl sărutase?

el auzi parcă, undeva departe sau în inima lui, un tren gonind nebuneşte, albastru şi metalic, deşi tehnic vorbind şi chiar logic am putea spune, acest lucru era imposibil pentru că ei şedeau pe un nor năuc şi minuscul, ca doi hoți în capcana nopții și numai ea era vinovată, cu siguranță ea, de acest parteneriat de o oră, de unsprezece minute așa cum spuneau și cărțile și i se păru atunci că inima îi seamănă tot mai mult cu un porumbel aterizat într-o clepsidră.

cu degete moi, el simţi catifeaua sânilor curgând cald, lăsându-se în voia lui şi se întinse cu un gest reflex, involuntar, de cuprindere şi de protejare. simţi răceala capsatorului pe care îl prinse cu putere. visul se rostogoli.

el clipi amărui, ducându-şi ambele mâini la ochii pe care încă îi ţinea închişi. numără în gând picăturile de apă care cădeau în fereastră, îşi atinse obrazul neras, acoperit încă de zgura oboselii, în vreme ce soarele semna un nou parteneriat cu ziua, pupându-se cu neruşinare în văzul lumii.

hotărât lucru, trebuia să înceteze să viseze la ea. plecase. dispăruse cu tot cu rochia ei de un roşu standard de care nu apucase s-o dezbrace niciodată.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

43 thoughts on “roşu standard

  1. roşu Coca Cola? ăla e roşul standard, nu? big grin
    mă duc să citesc până la capăt. am ajuns la jumate, revin.

  2. roşu Coca Cola? ăla e roşul standard, nu? big grin
    mă duc să citesc până la capăt. am ajuns la jumate, revin.
    P.S. am râs la faza cu “bine că nu şi capul!” 😆

  3. Poate ca a fost doar un vis…sau o iluzie…sau chiar realitate si nu si-a dat seama…Oricum,ea fusese acolo…

  4. Am clipit si eu “amarui” (Doamne, ce imi place) si ma minunez iara.
    Oare se spune “una dintre tentacule” sau “unul dintre tentacule?”
    O si superba.

  5. m-ai bagat intr-o stare de nostalgie….Toamna am si eu vise de-astea colorate,dintr-o realitate trecuta putin deformata si neclara…

  6. 😆 rokssana, de ce roşu musai? pentru că a fost şi sâmbăta trecută? să ştii că nu am premeditat… aşa a ieşit.

  7. rokssana, am fost… în parc. o evadare în aerul cald auriu al toamnei. am privit oamenii, viaţa… dar acum am venit, la voi.

  8. cred ca nimic nu doare mai mult decat gandul unei actiuni intrerupte la jumatate. si intrebarile chinuitoare cum ar fi fost daca?
    hmmm, iar respir in aromele si gandurile de toamna calda si blanda…

  9. iar la peşt, virusache? n-a dat rugina peste el încă? 😆 desigur că cu stiloul, cel căruia maya i-a ros capacul. winking

  10. cristian, nu pot să cred că nu ai încercat-o deja. şi prăjitura cu ciocolată şi ghimbir… miao! 😆

  11. Ce imagini frumos descrise! Când citesc compunerile tale, dragă Psi, parcă le şi văd în faţa ochilor şi-aud foşnind discret acea rochie roşie (eu i-aş zice nu roşu-standard, ci roşu-ferrari!), însoţită de sunetul sacadat al unor tocuri, precum bătăile unui ceas… Sigur e şi un parfum deosebit pe acolo…Parcă aş simţi …ceva. Mi-ai stârnit imaginaţia!
    O noapte cât mai bună! happy

  12. alex, unul dintre cuvinte era chiar standard, nu puteam să-l încoluiesc. dar pot să te întreb… pe când duzineşti tu? cum văd nu duci lipsă de imaginaţie. big grin

  13. Mmmm, ce melodie faină, de “noapte bună”! Mersic, Psi!
    Cât priveşte răspunsul al întrebare….of, of, stau tare rău cu timpul ăsta care nu-mi mai ajuge de niciunele, în ultima vreme. Sper să treacă “criza” (de timp!) şi să fiu mai liber. Promit măcar să încerc! Oricum, nu ratez să citesc. happy
    Noapte bună!

  14. am uitat ce-a fost sambata trecuta..nu…nu de asta…asa mi-am imaginat eu ca vei scrie..pur si simplu..n-am explicatii logice pentru ce doar simt happy

  15. se pare că ai simţit bine. cu imaginea am cam avut probleme pentru că nu e exact ceea ce mi-am dorit să însoţească cuvintele mele.

Comments are closed.