duzina de cuvinte- roşu standard

părea să aibă în loc de braţe două tentacule albe şi lungi, ca nişte panglici moi,  prinse în clavicule cu câte o capsă, stranie legătură. când mergea,  legănându-şi totodată şoldurile mici şi copilăroase şi le înfăşura în jurul trupului ca pe un bandaj ciudat şi pe catifeaua ochilor îi lucea o umbră uşor vinovată, de parcă ar fi fost un înger bolnav, aterizat pe pământ la ora şi locul nepotrivite, tocmai când pe acolo trecuse un tren de mare viteză, smulgându-i aripile. bine că nu şi capul!

purta o rochie roşie, el văzuse asta, una dintre acele mii de rochii de un roşu standard pe care le tot văzuse pe stradă de o vreme, neştiind dacă toate acele trupuri de clepsidră erau doar ale ei, dar când o privi mai bine, parcă era goală ca o imensă planşă de desen tehnic, ca un fluture căruia nişte hoţi neştiuţi îi furaseră culoarea atunci şi acolo, sub privirile lui de năuc cu inima clopot.

ea se apropie tot mai mult de el, până când aproape că îl atinsese cu rochia, cu gura, cu răceala ce curgea din capsa de pe umărul stâng şi în arsura aceea de o clipă simţi cum unul dintre tentacule căzu pe covor dizolvându-se ca o picătură de apă cu un zgomot stins. oare îl sărutase?

el auzi parcă, undeva departe sau în inima lui, un tren gonind nebuneşte, albastru şi metalic, deşi tehnic vorbind şi chiar logic am putea spune, acest lucru era imposibil pentru că ei şedeau pe un nor năuc şi minuscul, ca doi hoți în capcana nopții și numai ea era vinovată, cu siguranță ea, de acest parteneriat de o oră, de unsprezece minute așa cum spuneau și cărțile și i se păru atunci că inima îi seamănă tot mai mult cu un porumbel aterizat într-o clepsidră.

cu degete moi, el simţi catifeaua sânilor curgând cald, lăsându-se în voia lui şi se întinse cu un gest reflex, involuntar, de cuprindere şi de protejare. simţi răceala capsatorului pe care îl prinse cu putere. visul se rostogoli.

el clipi amărui, ducându-şi ambele mâini la ochii pe care încă îi ţinea închişi. numără în gând picăturile de apă care cădeau în fereastră, îşi atinse obrazul neras, acoperit încă de zgura oboselii, în vreme ce soarele semna un nou parteneriat cu ziua, pupându-se cu neruşinare în văzul lumii.

hotărât lucru, trebuia să înceteze să viseze la ea. plecase. dispăruse cu tot cu rochia ei de un roşu standard de care nu apucase s-o dezbrace niciodată.

cele douăsprezece cuvinte le găsiţi şi la: vero, redsky,dagatha, rokssana, virusache, tibi, sara, scorpio, dictatura justiţiei, cita, şi un nou prieten: cristian gheorghe, valentina, blueriver