culori

roşu de sâmbătă

te privesc rostindu-ţi cuvintele, chemarea ce mă aduce mai aproape, mai aproape şi mai aproape cu toate că nu înţeleg nici măcar o silabă din ceea ce spui. limbajul tău ancestral, mâinile făcute aripi, trupul arcuindu-se pe discul lunii, înfăşurându-se şi desprinzându-se din cuvânt, legătură născută din ochi şi din ape, cântec din păcat şi păcat din suflet, toate se conturează roşu.

de fapt nu-i aşa.  tu stai dreaptă pe scaunul tău în faţa măsuţei de toaletă şi în mâna dreaptă sclipeşte ca un cuţit auriu micul tub, cel care îţi desenează gura a petale şi a floare. pe umbrele ochilor tăi, pe linia fragilă a gâtului îmi pun ochii obosiţi să adoarmă. şi în legănarea de respiraţie a trupului, eu te visez dansând numai pentru mine, chiar dacă ştiu că odată ce îţi vei fi desenat buzele roşii, vei pleca.

da, sâmbăta seara mă seduci întotdeauna şi apoi pleci. uneori aş vrea să ştiu cum să te opresc.

şi muzica vine de la ishtar alabina bun aşa, tibi? happy

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

62 thoughts on “roşu de sâmbătă

  1. psi
    femeia care vrea să plece, va pleca. femeia care vrea să-nşele, vă înşela. dar. trebuie ţinut minte foarte bine că : femeia care iubeşte, chiar dacă înşală, nu părăseşte.

  2. psi
    am spus, chiar dacă. ştiu femei care au fost nevoite. tu, nu ştii ?
    femeia care se dăruie ca să părăsească apoi, cu ce este mai bună ?

  3. psi
    din păcate, femeile sunt de mai multe feluri. nu are rost să insist, pentru că eu iubesc de fapt, ideea de femeie, enorm.

    m-a întristat puţin “ştiu că odată ce îţi vei fi desenat buzele roşii, vei pleca”…

  4. tibi, off… oare nu este iubirea întotdeauna ca o rotire de păsări în cercuri mari? oare nu este în fiecare dintre noi un strop de plecare pentru ca apoi întoarcerea să fie roşie ca o floare? cam aşa am creionat eu culoarea de astăzi. winking

  5. Psi blandut, tu ai scris atat de frumos ca parca ma si tem sa spun ceva, sa nu stric vraja…
    Eu cred in jocurile cinstite.
    Desigur, e alegerea fiecaruia cum joaca. Inselatul e tot o alegere.
    Aaaaa, si cand iubesti, da’ iubesti cu adevarat, chiar nu inseli. Pentru ca nu ai nici un motiv s-o faci. Daca nu mai iubesti, pleci.
    Tare imi plac oamenii ce joaca la o singura poarta. Ii vad a fi maturi, responsabili, curajosi, demni, etc

    Cel care imi deseneaza mie gura a petale si a floare, e uneori un tubulet cu rosu sau caramiziu,mmmmm, ce mai picturi ies pe fata mea happy

  6. lotusica, eu nu suport culoarea roşie în machiaj şi nu prea îmi plac rujurile. cât despre alegerile altora… eu am o politică de struţ: ce nu mă atinge, nu mă priveşte. dar uite, mă gândesc acum la o carte: “o iubeam” a annei gavalda. interesant este acolo că un domn bătrân, ca să îşi consoleze nora părăsită de propriul fiu, petrece câteva zile cu ea şi nepoţelele, la o cabană şi ajunge să se confeseze ei. îi povesteşte despre o iubire pe care nu a avut curajul să o trăiască până la capăt din comoditate. şi îţi mai spun ceva, un film celebru la apariţia lui: infidela cu diane lane, richard gere şi olivier martinez. iubirea clandestină care se termină cu o crimă… la ce bun? cu ce preţ?… şi totuşi mă feresc să judec. pentru că nu ştiu.

  7. psi,
    Inca n-am ajuns acasa, nu-mi uit insa prietenii.

    Tema ta este dulce, grava si mustoasa, ca o zi de toamna insorita!!
    Am citit candva , undeva ,ca acela care se vrea iubit trebuie sa paraseasca.Pare greu de crezut/inteles/acceptat, dar cred ca teoria asta nu este foarte departe de adevar.
    Seara frumoasa!

  8. Psi,

    pai nici nu se pune problema de a judeca.
    Ceea ce am scris, e doar alegerea mea.

    A nu avea curaj sa traiesti o iubire din comoditate ???
    Aleluia atunci. Fie fericiti cei ce chiar iubesc si nu se impiedica in comoditati si alte pretexte de genul.
    O sa caut cartea de care mi-ai povestit.
    happy

  9. gina, să fii bine acolo unde eşti. “dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece: dacă se întoarce, e minunat. dacă nu, probabil ia cina cu cineva mai atractiv decât tine.” bill grieser happy

  10. papa, îmi place mult nina simone, un prieten bun îmi dăruia din cântecele ei toamna trecută. aşa că: efharisto agapi mou! vin acu să văd ce-aţi mai versuit… winking

  11. Ce bine ar fi ca dragostea-pathos sa nu ne mai incapa! Sa spargem vechile tipare, sa nu ne subjugam sufletul nici chiar pentru clipe de paradis trecator, asta da joc de oameni mari. Vechi calupuri chiar si dintre cele mai sfinte, daca nu ne mai incap sunt bune doar pentru spart. Sa traim deasupra durerii si deasupra placerii, oare cum ar fi? Nu cred ca are totusi cineva curiozitatea sa afle, s-ar simti mai putin om si mai mult zeu.

  12. Întâi seducţie, apoi…părăsire. Îmi aduci aminte de multe….Tare frumoase cuvintele tale!
    “…pe umbrele ochilor tăi, pe linia fragilă a gâtului îmi pun ochii obosiţi să adoarmă” – mi-a plăcut tare mult! Iubirea “odihnitoare”, ca un cer senin, apoi…roşul părăsirii….
    O seară bună, Psi!

  13. şi cum scăpăm de umanul din noi, fotostefani? sau nu, nu aşa trebuie să întreb ci : trudindu-ne să ne depăşim oare nu există riscul să ne pierdem/ lepădăm de noi înşine?

  14. băi, ce vă mai place să mă răstălmăciţi! tongue
    femeia liberă, face exact ce vrea ea să facă, cînd şi cu cine vrea.
    vine unde vrea şi pleacă atunci cînd vrea să plece, acolo unde doreşte ea, să plece…
    un bărbat care nu este capabil să înţeleagă o astfel de femeie, este un satrap.
    numai o femeie liberă poate iubi aşa cum se cuvine, adică, deplin.
    ferice de bărbatul care are parte de o astfel de iubire.
    ce nu e clar ? happy

  15. rata, te-am refuzat eu vreodată? portocaliu să fie aşadar… mâine! tu ai vrut-o! 😆 😆 😆 doar că voi posta ceva mai târziu ca de obicei, pentru că trebuie să scotocesc…

  16. psi
    femeia care nu ştie că e liberă, trăieşte între gratiile impuse de lumea bărbaţilor satrapi.
    am mai dus războaie cu cei care cred că femeia este inferioară bărbatului.
    idee care mă oripilează. cum poate un individ oarecare, să creadă că este superior femeii care i-a dat calea către lume, femeia care l-a născut ? adică mama sa ?
    despre asta este vorba.

  17. ştiu, tibi. dar îmi place să te provoc…iertare, da măcar recunosc! se pare că roşul meu de astăzi v-a făcut vorbăreţi. sau o fi ishtar? happy

  18. psi
    marquez este altceva. are ceva de spus. dacă nu mă înşel prea tare, eugen barbu a spus că ar fi murit de fericire dacă ar fi scris el, toamna patriarhului…

  19. sinceră să fiu eu îl privesc perplexă pe marques, mă uimesc până la tăcere frazele, construcţiile lui, iar toamna patiarhului am citit-o tare greu, tibi, nici nu ştiu de ce. sad dar da… el are ceva de spus. încă mai are, la fiecare lectură.

  20. da, tibi, am citit-o. şi nici nu cred că aş fi putut s-o ratez. erau în jurul meu atâtea “marquiste” care citiseră, citeau sau se pregăteau să citească veacul că n-am putut rata cartea. totuşi, cred că s-ar cuveni o relecturare a ei, în lumina anilor mei de-acum, da, da punem şi asta pe lista de toamnă.

  21. dragă cool
    cu ideea (de femeie) e cam aşa : dacă o ai bine, dacă nu, faci ceva pur şi simplu, la plezneală, nimereală, întîmplare sau visare inutilă, nu ? happy
    nu detaliez pentru că mi se pare a fi destul de limpede happy

  22. Nu, ci doar ne descoperim un nou eu, mult mai bogat si mai puternic decat am fi crezut. Pare greu, dar se paseste din putere in putere si e tot mai fascinant. happy

  23. Mda…constructive toate comentariile,am stat sa le savurez…
    mi-a placut unul in mod special,in care ma recunosc 100%..,,“dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece”.Poate in alta parte va fi mai fericit…
    Eu nu imi dau cu ruj,inainte sa plec..lasa urme…happy
    Apropo…nu-mi place rosul,insa il admir la indraznete happy

  24. Ha, ha! ieri am văzut o “tinerică” de vreo 80 de ani, cu un ruj roz intens pe buzele….creţe! O “încântare” să o admir! big grin poţi să zici ceva, dacă ea se simţea….frumoasă?

Comments are closed.