m-am trezit dimineaţă purtând un dor de îmbrăţişare pe suflet. cu mâinile lipite, cu trupul tot ghemuit, arcuit, răsucit, aş fi vrut ca noaptea să nu se mai oprească niciodată şi prin perdelele ei negre să nu mă mai recunosc. un dor de tine ca de mine însămi mă izbea de toţi pereţii zorilor de zi a căror culoare semăna izbitor cu o floare de nu mă uita.
şi mi-am promis atunci, pe când albastrul ochilor tăi mi se strivea de cerul gurii sau cerul acela din fereastră, că dincolo de zâmbet va fi întotdeauna bine. nu ştiu cum, dar bine.
scriu cu o mână, la întâmplare, gândurile mele pe o bucată de draperie, iar cu cealaltă dau drumul sfintei vineri pe stradă. ca şi mine, ea te caută în albastrul florii de nu mă uita, ferindu-se însă să te găsească. sunt deja cu ochii pe ziua de mâine. sâmbăta merg întotdeauna la piaţă.
psi on 
ginamihai on 
%d bloggers like this:
Cu riscul ca am inteles totul anapoda, sper totusi ca al tau sot nu citeste toate articolele astea a tale, pentru ca zau ca mie mi se pare ca tu inca suspini dupa un fat frumos din tinerete; nu de alta da’ cred ca 75% din scrierile tale au tema asta a dorului fata de un el necunoscut/pierdut/ratacit/etc.
bogdan, diferenţa dintre ceea ce scriu şi ceea ce trăiesc este următoarea: nu scriu despre ceea ce trăiesc, acesta este un blog literar şi atât.
cât despre a iubi, iubire, parcă a fost odată la tine un post în care îţi spuneam părerea mea. te asigur că ea nu s-a schimbat.
bine că are ochi albaştri şi nu negri! dacă erau negri îţi dai seama? deveneai neagră în cerul gurii
Un pup de vineri seară, nah
P.S. azi m-ai cam neglijat
Konnichiwa Neko-san!
@”acesta este un blog literar şi atât.
”
traim o epoca formidabila unde multi amesteca virtualul cu/si realul, ba unii chiar “traiesc”, se leagana pe pânza de paianjen, si-au creat un fel de “2nd life”, complet rupti de realitate, de-actualitate… motivele si cauzele sunt diverse: lipsa de comunicare, de dialog real, pustiu afectiv, mizerie sexuala, frustrari, complexe, angoase, absentza unor relatii umane REALE si iluzia(pierduta din start!) ca-s liberi si ca tehnologia moderna le poate furniza ceea ce le lipseste, se servesc de ea ca de-o cârja sau de-o proteza… În realitate, devin proprii lor sclavi, “web-bulimici”(sic!), caci virtualul NU va înlocui niciodata viata REALA, concreta.
O.K. virtualul e dinamic si plin de ambiguitate: adevar-minciuna, inteligentza-ignorantza, informatzie-manipulare-control, etc si imaginatia joaca un rol capital… Ai vizionat “Matrix”? Ti-amintesti când Morpheus îi zice lu’ Néo:”eh, întelegi acum ca ei n-ar suporta, n-ar rezista daca ar fi deconectati?!…”
interesant este ca azi si eu m-am trezit cu albastrul in mine, un albastru de nemaivazut!
jorji, după unii, s-ar putea crede că am cerul gurii negru. iartă-mă de neglije, promit să recuperez.
cita, să fii bine. am trecut astăzi pe la tine chiar dacă nu am lăsat niciun semn…
multumesc de vizita. maine vin cu duzina pt care azi am scris…
cred ca a fost ceva in aer… si eu am visat albastru, dar era cerul Londrei, il priveam culcata pe iarba in parcul St. James… apoi, cand m-am trezit, am privit creionul dermatograf, albastru, si iar mi-a revenit in minte cerul din vis… la scoala, a venit cineva cu treninguri si am comandat, pentru saptamana viitoare, un trening albastru
am plecat sa-mi cauta dragostea… privirea mea albastra te cauta printre trecatori.speram sa te gasesc pe strazi, in parcuri, vroiam sa-mi strig dragostea, sa ma auzi, poate pentru ultima data, ultima incercare… imi era pofta de privirea si imbratisarea ta. te-am vazut intrupat intr-un falnic stejar, intr-un fluture alb, apoi in zambetul unui copil. erai doar in sufletul meu…
Și dacă ar fi un Făt- Frumos imaginar?
A visa este cel mai frumos dar pe care ți-l poți face! Nu visează oricine..
Uite, astăzi, eu fac glume-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/despre-copiii-altora.html
cita, trec aproape zilnic prin lumea ta. ai grijă de tine. aştept să te citesc…
aşteptăm poză cu treningul?
blueriver, postarea mea a pornit ca un raspuns dat dagathei pe blogul ei. cea care a început, cred că ea a fost cu floarea de nu mă uita, dar interesant cum ne colorăm pe rând.
fields of gold, eu cred că ceea ce purtăm în suflet nu se stinge niciodată.
gina, vin acum să văd gluma ta. îmi place să visez, trăiesc între două lumi… aşa va fi mereu.
psi
uite că am poposit şi la vinerea ta cu albastru dar, iar nu am ce spune.
am trecut numai să îţi urez o seară frumoasă cu albastru de cleştar de murano… sau dacă vrei, albastru de voroneţ…
noapte bună! ne vedem-citim-comentăm şi mîine, da?
tibi, îl aşteptăm pe mâine? eu postez în noaptea asta, ca de obicei! de fapt am programat deja postarea pentru duminică…
să fii bine.
psi
leneş cum sînt, iar am lăsat pe ultima sută de minute duzina.
am început-o dar… o finalizez astă noapte sau, mîine, cel mai tîrziu, bine ?
În drum spre serviciu, admiram albastrul dimineţii, cum se “limpezea” printre nişte nori răzleţi. Iar tu vorbeşti aici, atât de frumos, despre albastru de vineri.
Îţi doresc şi o sâmbătă cât mai senină, dragă Psi!
psi , m-ai provocat.
Când m-am îndrăgostit de ochii soțului meu erau de un albastru precum cerul senin de vară. Cu timpul culoarea a devenit cenușie și … ne-am despărțit. Ani de zile culoarea ochilor săi nu a mai fost senină.
În mod ciudat, acum , după zeci de ani, când suferă de-o boală … ochii săi și-au recăpătat aceea culoare frumoasă de cer senin.
Sigur e doar o poveste de dumineca seara.