despre oameni şi poveştile lor

o stea

o să vă spun astăzi un tainic gând, pe care l-am ţinut ascuns prea multă vreme, împachetat cu grijă în batista-mi şi pe care l-am scris pe o bucată de hârtie, ca pe un soi de taină, cu cerneală albastră, invizibilă însă pentru mine. a fost scris într-o noapte care se prelingea în zori, la graniţa dintre întuneric şi lumină, pe când nu ştiam cum să ies din acest bombardament al cuvintelor care se rostogolesc uneori din coşul gândurilor ca nişte cireşe, strivindu-se de hârtia de care nu mă despart niciodată. pe atunci nu înţelegeam încă această transformare, acest albastru posibil, semnele ascunzând în ele viaţa cu o sete imensă, cunoaşterea şi recunoaşterea. pe atunci credeam că sunt un biet minoritar la masa celor mulţi şi aleşi, copil cu un defect de fabricaţie, nevorbitor, dar atent la reflexia luminii.

cuvintele mele sunt de fapt o masă auriu-gelatinoasă, lipicioasă, şi de o consistenţă ciudată, cu care m-am trezit dintr-o dată că mi se prelinge pe mâini şi pe tălpi. de fapt nu, nu dintr-o dată, îmi amintesc că mergeam prin întuneric şi am strivit sub paşii mei ceva. mergeam atent, şovăielnic, pentru că în noapte nu poţi să-ţi cunoşti adversarii şi mă simţeam ca un ucenic incompetent căruia marele maestru îi dăduse imposibila sarcină de a găsi lumina şi în sufletul meu se auzea un iepuraş cum îşi crănţănea morcovul cu acelaşi zgomot cu care spărgeam în copilărie bucăţi mari de zahăr candel privind din spatele ferestrei la zăpadă.

frica, oricum ai măsura-o şi oricum s-ar exprima, în orice limbă, are acelaşi miros unic, internaţional, de zbatere inutilă şi recunosc, eu căzusem în plasa ei. cum aveam să găsesc lumina când eu nu ştiam nici măcar încotro mă îndrept? ce era de fapt această lumină?  ce căutam eu în acest scenariu hamletian construit cu migală de alţii?

mi-am coborât ochii înspre pământ şi-am atins cu mâinile trupul strivit din care se ridica încet o lumină firavă. şi atunci, în acea secundă, am ştiut, aşa cum ştiu în fiecare dimineaţă, atunci când desfac draperiile către o nouă zi: atinsesem o stea, călcasem o stea, strivisem o stea, a mea.

vorbele mele sunt lut uscat în calea vântului. cuvintele mele sunt miez de stea şi au gust de albastru. şi nu, de fapt nici măcar nu îmi aparţin, sunt ale stelei ce trece în fiecare noapte prin visele voastre pe care vi le fură, aducându-mi-le mie în dar. eu nu le înţeleg întotdeauna dar le scriu de mână, caligrafic, pe bucăţi de hârtie, pe care le port împachetate frumos în batistă. uneori steaua vine şi se adapă din palmele mele, căuş.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “o stea

  1. ,,vorbele mele sunt lut uscat în calea vântului.cuvintele mele sunt miez de stea şi au gust de albastru” psi..m-ai emotionat de dimineata,foarte frumos…sunt de tinut minte si de citat.
    o zi cat se poate de buna,aici e soare si frumos si sper si pentru noi sa fie bine.

  2. cand iti agati penita intr-un colt al misterului lasi infiorata dara de lumina pe care se insiruie cuvintele winking

  3. Offf, de ce trebuia sa fie steaua si nu dinamo? happy In fine, faptul c-ai strivit-o, mi-a mai dat sperante winking
    Bun, acum trecem la purecat winking Problema pe care-o am vis a vis de cele afirmate, e cumva de obiectivitate. Si poate as pune la indoiala punctul meu de vedere, daca n-as vedea atitea aprecieri la adresa textului. Cuvintele-ti nu-s lut uscat, rigid, casant si respingator. In niciun caz, ba dinpotriva. Eu le-as asemui cu o argila fina din care tu, mester olar, zamislesti armonii de portelanuri. A propos, imi placu mult si portelanul de fata kiss

  4. Vin la Jorji să te ţuce de mândră ce eşti tu! Auzi? ştii ce mi-a trecut acum prin cap, dar din păcate cam târziu? că mai bine dacă tot n-am găsit mărime mică, mică, să-mi fi dat mărimea soţului!! dă românului mintea cea de pe urmă! big grin
    Strâns aşa pe tine, chiar îţi stă bine!! Eşti o scumpică! Îmi dai voie să postez poza mâine, la buimaci? tre să-l întreb şi pe virusache şi dacă e ok, mâine vă fac vedete! laughing) Nu e chiar coperta Vogue, dar orice are un început! big grin

Comments are closed.