poveşti din labirint

femeia labirint

locuiesc într-un labirint, o, da! ca să ajungi la mine trebuie să mergi pe potecile largi, dintre care multe nu duc de fapt nicăieri. lumea mea este un labirint de cuvinte foşnitoare şi prea puţine vorbe, iar cuvintele toate au gust de cerneală. în ele doarme inima mea, pasăre născută liberă, ce nu cunoaşte teama nopţii căci prima ei bătaie s-a ţesut într-o noapte.

uneori, când nevoi stringente o reclamă, ies în lume cu zâmbetul pe chip. arăt ca şi voi, un om obişnuit, tocmindu-se la piaţă ori răsfoind cărţile din librărie, alergând cu sacoşele în braţe ori aşteptând autobuzul. uneori merg la doctor şi atunci am chip de floare rănită, alteori trebuie să-mi plătesc impozitele şi atunci semăn cu un pinguin ce duce în braţe o mapă groasă plină de acte fără de care statul nu ar şti că exist. la vot nu merg, nu mai merg de multă vreme, dar judecând după liste se pare că nu am lipsit niciodată.

ca să ajung înapoi, în lumea mea, oriunde aş fi este de ajuns să închid ochii şi să rostesc un cuvânt, iar labirintul mă găseşte de fiecare dată şi mă încape. înainte chiar să deschid ochii ştiu că am ajuns, mirosul lui de frunze întotdeauna albastre, taina zăpezilor nevăzute ce par să nu se topească niciodată, gustul de copac prin care trece seva vieţii, le recunosc pe toate de fiecare dată şi liniştea mă inundă: sunt acasă.

aici, în miezul lumii mele, aproape că nu dorm niciodată, fiind mai mereu ocupată să construiesc pereţi pentru aleile mele. nu ştiu dacă sunt un grădinar priceput, dar mă străduiesc mereu, cu foarfecele mele, să dau forma potrivită fiecărui cuvânt zidit, fiecărei emoţii trătite, fiecărei amintiri ce vorbeşte despre mine.

ştiu că labiritul meu este subiectiv, nu l-am putut (şi nici nu am vrut) face altfel, ar fi trebuit să accept un alt grădinar pentru asta, dar era imposibil: şi-ar fi pierdut din autenticitate. ştiu că mulţi se întreabă de ce m-am înconjurat de pereţii prin care sunetul vieţii se estompează şi de ce nu apar în calea celor care vor să mă găsească, dar viaţa ajunge la mine cu intensitate şi sunt alături de fiecare dintre cei care îmi trec pragul.

eu sunt cea care dă crengile şoaptelor deoparte, ca să nu vă atingă, pe trupul meu sunt desenate aleile lungi de pietriş, eu sunt pisica cu ochii verzi ce vă priveşte dintre răspântii zâmbind, braţele mele sunt băncile pe care vă odihniţi, inima mea este cea care vă adapă.

aş fi putut să fiu un om oarecare (deşi niciun om nu este oarecare), aş fi putut să fiu o pasăre ori o cenuşăreasă cu pantofi de sticlă, o notă muzicală, miezul unui cuvânt nou, o lacrimă sau o zi de luni. aş fi putut alege să fiu o piatră rotundă spălată de apele mărilor ori pervazul unei ferestre în care râde o fată rostogolindu-şi cireşele din obraji, o rodie coaptă în grădinile suspendate ori un fluier de os în mâinile vântului. dar sunt toate acestea şi niciuna dintre ele. şi nu, nu aceasta este calea mea.

eu sunt un om ce locuieşte într-un labirint. zâmbeşti, nu-i aşa? ai ghicit prietene! da, labiritul sunt chiar eu.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “femeia labirint

  1. Firu Ariadnei..Frumos text..!
    “Legenda spune că, în mitologia greacă, Ariadne este fiica regelui Minos și a Pasiphaei. Când Tezeu a sosit în Creta pentru a se lupta cu Minotaurul, Ariadne, care se îndrăgostise de erou, l-a ajutat să iasă din coridoarele întortocheate ale faimosului labirint construit de Dedal. Aceasta i-a oferit un fir de ață care să-i arate astfel calea spre întoarcere. Ca să o scape de mânia tatălui ei, Minos, Tezeu i-a promis Ariadnei să o ia cu el la Atena. A părăsit-o însă pe drum, în insula Naxos, unde, după o variantă, a fost ucisă de Artemis.

    Conform altei legende, Dionis, care trecea pe acolo, s-ar fi îndrăgostit de tânăra fată și ar fi luat-o în căsătorie. Ca dar de nuntă, el i-a oferit o coroană de aur, făurită de Hephaestus – considerat a fi zeul focului, coroană care mai târziu a fost transformată într-o constelație.”

  2. “well I tried to start that journal once or twice
    but I always end up writing notes on day-to-day life
    and like all of us I’m just trying to hang on
    in the middle of the carousel it’s much more calm”

    te las pe tine sa gasesti originalul, ca eu chiar m-am trezit zambind. happy

  3. psi
    imaginea iti apartine. tu ai creat-o. eu poate am fost doar norocosul care sa o aseze in cuvinte putine, care sa-ti placa. de fiecare data cand ai raspuns propunerilor lui papa, mie mi-a facut placere sa te citesc. you did it in your way. happy

  4. “is there a way I can find you,
    is there a sign I should Know,
    Is there a road I could falow?”

    tot alerg cu martisorul in mana dupa femeia labirint. happy

    “Where are you this moment
    Only in my dreams
    You’re missing, but you’re always
    a heartbeat from me.”

    *versurile sunt din “If I Could Be Where You Are”(Versuri scrise de romi Ryan)

  5. prima alegere le-a determinat pe toate celelalte. prima alegere, intrarea in labirint, nu-ti apartine. ergo nimic nu ne apartine. labirintul e si nu e al nostru, parte cosmar, parte ego.

Comments are closed.