despre oameni şi poveştile lor

prietenie sau nu?

despre prietenie s-a vorbit şi cu siguranţă că se va mai vorbi mult în blogosferă pentru că nevoia noastră de socializare, oricât de introvertiţi am fi, ne împinge mereu înainte.  ne naştem având alături de noi părinţi, fraţi, bunici, rude pe care le acceptăm, cu care trăim în relaţii mai bune sau mai puţin bune, dar pe care nu ni le alegem. prieteniile însă sunt nişte alegeri pe care i le asumăm, nişte relaţii în care investim, pe care ni le dorim adesea de lungă durată.

cunoaştem oameni care ne plac, ne zâmbim şi ne vorbim, ne scriem mai nou folosind virtualul ca pe un mijloc de comunicare şi dezvoltăm relaţii care pot deveni mari prietenii. relaţii de o viaţă, de un timp, de un anotimp.

mă gândesc însă acum la ceea ce este, ceea ce devine sau poate deveni relaţia dintre un bărbat şi o femeie. doi oameni care se cunosc, au afinităţi, investesc ceva timp în ceea ce se doreşte a fi o relaţie de prietenie. nu o iubire, nu o atracţie ci doar o prietenie. o relaţie în care dăruieşti în aceeaşi măsură în care primeşti.

este posibilă o astfel de relaţie sau ea ascunde de fapt sâmburele neîncolţit al unei iubiri? putem cultiva o astfel de relaţie fără teama că într-o zi, celălalt sau noi înşine nu ne vom dori mai mult? este considerată morală o astfel de relaţie de către cei din jur? unii răspund da, alţii nu, la toate aceste întrebări.

într-un oarecare scenariu, doi oameni, un el şi o ea, se pot întâlni purtând pe frunte invizibila etichetă am nevoie de tine, prietene! şi aşa începe balul cunoaşterii. cei doi descoperă că au citit cândva aceleaşi cărţi, că le place acelaşi gen de muzică, că citesc aceleaşi bloguri sau că fac piaţa în fiecare sâmbătă dimineaţa, în acelaşi cartier. poate că au amândoi, ori numai unul, o iubire acasă sau plecată prin lume. poate că au copii care practică acelaşi sport. dar dincolo de ceea ce îi adună sau îi separă, decid că vor să investească în această nouă prietenie.

un bărbat şi o femeie îşi beau cafeaua împreună, pe o terasă sau fiecare în faţa calculatorului său, râzând şi vorbind. un bărbat şi o femeie merg împreună la un spectacol pe care îl comentează apoi în drum spre casă, cu bucurie. un bărbat şi o femeie petrec împreună câteva zile de vacanţă, se bucură de privelişti frumoase şi de compania celuilalt, el o ajută pe ea cu bagajele, ea îl ajută pe el să aleagă un dar pentru soţia lui.

se poate aşa ceva? există astfel de prietenii? putem accepta că cei care ne iubesc pot împărţi timpul cu un prieten de acelaşi sex cu noi sau ne temem că iubirea stă să încolţească pe marginea ceştii?  acceptăm ideea că acel om, prietenul, nu va fi niciodată mai mult decât este acum sau pândim umbrele nefericirii sale casnice pentru a ne dărui inma într-o consolare aparent prietenească?

ce este şi ce nu este permis într-o relaţie de prietenie dintre un bărbat şi o femeie? sunt câteva întrebări pe care vi le pun astăzi.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

18 thoughts on “prietenie sau nu?

  1. raspunsurile nu-s chiar la indemana…
    eu personal nu cred ca se poate ca un barbat si o femeie sa fie prieteni fara ca la un moment dat sa apara un ceva sexual. e in firea omului. poate nu la inceput, n-as putea repera totusi cand si de ce se declanseaza asta…
    prietenul se ajuta, e un umar pe care plangi, il ajuti cu orice are nevoie… (nu?)
    pun si eu o intrebare (dupa parerea mea legitima):
    daca prietenul/a are mare nevoie de sex, crezi ca-l/o poti refuza?
    ce prieten ai mai fi sad …?
    cred ca virtualul face rabat de la lucrul asta, insa eu prefer a friend in need, e friend indeed.
    a friend with weed is better happy happy

  2. Nu cred în “prietenia” dintre bărbaţi şi femei. Întotdeauna mai este ceva, chiar dacă acel “ceva” rămâne latent…
    E interesant că pui problema unei astfel de relaţii în mediul virtual. Crezi că e posibilă, Cami? happy

  3. pisi: nu vad ce ar aduce-o pe prietena ta (nu pe prietena sotului tau!) in situatia de a cere ceva bun de la sotul prietenei ei!
    ce, s-au sfarsit barbaii pe pamant?! sad
    scapa cat poti de repede de prietena ta ! big grin
    sau da-i repede un ceai de tei sa se mai linisteasca…

    acum, o alta problema care ma framanta… sad
    cum se pupa “sotul meu imi e cel mai bun prieten” cu “prietenii sunt prieteni si nu ar trebui sa faca sex”? hihihi

  4. a, si inca ceva, ca-s inca nelamurit… sad
    sotul tau, in perioada premergatoare casatoriei, nu te numea in fata prietenilor sai cu… “prietena mea”?

  5. Eu,personal , am mai multi amici barbati decat femei. Stiu ca mi-ar sari oricand in ajutor si as face acelasi lucru pentru ei . Asta nu inseamna ca ne vedem zilnic sau , eu stiu , saptamanal. Nu. Stii ca de obicei oamenii se aduna cand ii mana vreo problema. Ii consider oameni deosebiti. Nu m-a deranjat vreodata vreunul cu aluzii deocheata. Unii dintre ei au familii sau prietene, ma inteleg bine si cu partenerele lor, deci e ok. Oamenii stiu ca sunt o persoana serioasa si ca ma ghidez dupa anumite principii . Nu stiu cum ar intelege un eventual sot al meu amicitiile astea. Probabil i-ar fi greu sa le accepte.

  6. coolnewz: i would say that there is no rule in friendship or… sex! happy it just happens. a way or another…
    prietena mea, coolnewz happy

  7. degeaba zici, cand se gandea la tine, macar, si tot se gandea cu “prietena mea”…
    ok, i’ll stop being silly happy
    cum spuneam, nu exista o regula care sa se aplice tuturor relatiilor.

  8. Eu nu am intalnit! Ori s-au indragostit ei de mine, ori eu nu am reusit sa “mentin” relatia de prietenie si atat.
    Te imbratisez cu dorhappy

  9. daca te referi la prieteniile alea de lunga durata, spre exemplul el si ea se cunosc din copilarie, de la gradinita, iar acum sunt la liceu si inca pastreaza o legatura stransa… e posibil ca sa apara o scanteie ceva, insa daca sunt destul de apropiati.

  10. pisica: e interesant ca si ceea ce este interzis ne e ingaduit. mai devreme sau mai tarziu… e o chestie de sansa sau nesansa.

  11. poate in mediu virtual,da.
    in rest..nu prea cred eu in asa ceva,poate exista nu contest,daca,,dorintele” sau acel,,poate ca” raman in stare latenta,cum ziceti..
    treburi verificate de altfel..

  12. interesant subiect. din pacate diferenta de sex isi spune cuvantul si se ajunge inevitabil in pat.
    exista desigur grade de prietenie, dar cand e doar unul…e deja cu cantec. pentru ce ai mai avea nevoie de inca un prieten extrem de apropiat daca ai sot?cat timp ati avea unul pentru altul,daca deja fiecare aveti relatii diferite?
    cred in prietenie de genul acesta doar daca exista incompatibilitate sexuala, diferenta mare de varsta de ex…
    oricum e o relatie ciudata, ca un compus chimic instabil,se poate transforma oricand in altceva winking

  13. Pisica draga te (re)citesc in fiecare zi, doar ca nu am indraznit sa postez…
    Dar pot face o promisiune! Urmatoarea mea vizita in Brasov, va fii “anuntata” cu un telefon. Trebuie sa te mai vad, fie si pentru cateva minute pretioase.

  14. aici ai dreptate: sotul nu trebuie sa fie totul in viata unei femei. dar cand mai sunt si copii, treburi in casa, serviciu, timpul pentru activitatile extra, e scurt. desigur ca si noi avem dreptul la “o bere” cu fetele,dar cate dintre noi o si fac?
    daca tu ai gasit un partener de viata care iti ingaduie iesiri cu un alt prieten, care preia o parte din sarcinile tale casnice,care iti respecta timpul liber siti-l ocroteste, nu pot fi decat invidioasa
    happy

  15. Off topic: Draga mea, intuiţia nu m-a înşelat, avem multe afinităţi, te regăsesc uneori – nu tot timpul, că, altfel, ar fi ciudat! – ca şi cum m-aş privi într-o oglindă. Sper să reuşim să cultivăm această floare rară care a răsărit dintr-o pasiune comună.

    Revenind la subiect, eu am fost adepta înflăcărată a ideii că DA, există prietenia dintre un bărbat şi o femeie! Am fost privilegiată să mă bucur de o asemenea întâlnire în viaţa mea. A durat ani buni, după care s-a diluat…
    Cu alt prieten, am trăit şi decepţia eşuării în sex. Am păstrat prietenia după, păream chiar uşuraţi că eliminasem tensiunea dintre noi, dar ceva se stricase iremediabil…
    Precizez, pentru lupii moralişti, nici unul nu era implicat în vreo relaţie în momentul “căderii în păcat”.
    Trageţi voi concluziile, eu, totuşi mai cred…

  16. Exact, o prietenie gentilă, sinceră, profundă, lipsită de viclenii şi de inexplicabile schimbări de mood (cum oferă, uneori, prietenele), nu o camaraderie, în care să primeşti o palmă amicală pe spate şi să râgâiţi împreună după o bere, văzută la meci.

Comments are closed.