allianz arena (muzica balonului rotund)

la 150 de kilometri de salzburg, în inima bavariei, se află locul pe care l-am gândit ca fiind în desenul vacanţei noastre punctul central, cireaşa.

zeci de scheme s-au învârtit în jurul aceleiaşi idei: nu o zi la munchen (pe care nici nu am apucat să-l vizităm de altfel) ci o zi pe allianz, unul dintre stadioanele cm2006.

inaugurat în 2005, cu o capacitate de aproape 70000 locuri, este poate surprinzătoare această alegere a mea de a vizita un stadion de fotbal . cei care mă cunosc însă ştiu că sunt fan die mannschaft de când mă ştiu, iar ideea de a vedea locurile unde a jucat o vreme urmaşul kaiserului mi-a plăcut instantaneu.

cuvântul fotbal poate provoca reacţii diferite: sunt femei care privesc chiorâş de câte ori îl aud, sunt deopotrivă bărbaţi care nu prea ştiu de ce aleargă oamenii ăia pe gazon. și este acea categorie aparte care mânâncă, trăiește și respiră fotbal. eu sunt undeva pe la mijloc.

fotbalul în sine este o adevărată industrie care naşte pasiuni, rivalităţi, legende, totul pentru doar 90 de minute de joc. fotbalul este şi o religie, câtă vreme există temple numite maracana, nou camp, old trafford, santiago bernabeu şi allianz arena; temple în care se cântă, se trăieşte,se iubeşte acest sport.

allianz s-a îmbrăcat în straie noi pentru cm2006. aflăm primele informaţii din documentarul pe care ni-l prezintă ghidul nostru la începutul turului. apoi urcăm pe scări, curioşi ca nişte copii, sus, tot mai sus, înţelegând instantaneu de ce ai nevoie de ghid aici: fără el am avea serioase probleme de orientare, deşi există peste tot indicatoare.

nu este zi de meci, aşa încât vizitarea este mai facilă, iar pe gazonul de un verde ireal vedem la antrenament nişte copii. cândva şi michael ballack se antrena aici, mă gândesc eu, iar podolski poate că urmează să apară. ne sunt arătate imensele instalaţii care luminează stadionul în culorile lui bayern sau tsv atunci când este meci.

coborâm apoi pe un traseu bine stabilit, fără să ne intersectăm cu celelalte grupuri de turişti, tot mai aproape de teren. vizităm vestiarele, loja presei, loja sponsorilor, sala unde se ţin conferinţele de presă, paulaner hall, iar ghidul ne aşteaptă răbdător şi chiar ne invită să facem poze. suntem poftiţi în restaurantul deschis pentru o gustare, după ce trecusem deja pe lângă şirurile întregi de chioşcuri care sunt deschise numai pe timpul meciurilor. vizităm saloanele audi şi medion. ultimul model de audi ne zâmbeşte elegant.

facem o fotografie de grup, oare a câta pe ziua de astăzi în albumul lor? ne terminăm vizita, inevitabil, în fan-shop. îl ochisem deja de când sosisem, strategic aşezat la intrare. încă o dată mă invidiază dan pentru că sunt mignonă: tricourile pentru copii sunt la reducere, numai 5 euro . pentru că îmi mai aleg o minge şi două insigne pentru şapca mea călătoare, primesc în dar un fular.

plecăm spre ieşire. îl privesc pe dan, îi fac poze.se bucură ca un copil pentru treningul lui.

şi îmi promit că vom merge într-o altă zi, într-o altă vacanţă pe santiago bernabeu. dar următoarea destinație este kehlsteinhaus și despre acest loc voi povesti în ultima din cele patru povești ale vacanței din salzburg. curând.