despre oameni şi poveştile lor

inima. scrisori către un prieten

se-ntoamnă inima, prietene și miroase a rugină în palmele astea atât de uscate. se-ntoamnă inima și tânjesc, îți spun asta cu sinceritate, după ochii tăi. ochii tăi în care dorm furtunile mâțului lup, în care se-ntind vrăjmașe încă, atâtea dureri. ne-am adăpa, privind, unul din furtunile celuilalt, doi bolnavi de însingurare într-o lume care nu… Read More inima. scrisori către un prieten

poezii

nepieritoare. prin sângele trupului tău.

prin sângele trupului tău, fierbintele, adormitul, deplinul tău trup, al meu acasă, m-am rătăcit ca o floare cu rădăcinile și izvorul din vânt. prin sângele trupului tău, clocotitorul, năvalnicul, niciodată departele tău trup, m-am regăsit ca o floare cu sufletul și mirarea că sunt. prin sângele trupului tău se-aud noaptea simfonii, se-aud îngerii. în brațele… Read More nepieritoare. prin sângele trupului tău.

poveşti din labirint

dor, poveste în zori

clipele cad cu voioşia unor mărgele împrăştiate, scăpate din firul care le ţine captive şi pornite aşa, la joacă, rostogoliri cu o părelincă sete de libertate, sub privirile atinse de ceaţă ale babei. timpul. cândva îl mânase şi ea să curgă mai iute în clepsidre, precum vinul în pocalele dregătorului, dar pe atunci ea era… Read More dor, poveste în zori

locuri din sufletul pisicii

grecia din nou. paleos panteleimonas

cu vedere spre locul unde, nevăzut, zeus mai aleargă nimfe și împarte săgețile lui fierbinți, se află paleos panteleimonas un mic sătuc ce adună pe străzile lui pavate cu piatră mai mult turiști decât localnici, în marea lor majoritate pensionari, retrași în răcoarea muntelui. îl desparte de zgomotul și freamătul rivierei olimpului doar câțiva kilometri… Read More grecia din nou. paleos panteleimonas

poezii

desculță

să stai desculță pe marginea gândului, pe marginea apelor coborând, ezitând, să atingi cu talpa fiecare cuvânt, înflorindu-l, trezindu-l la viață, în cerc. să alergi desculță pe marginea cercului, în miezul adânc al vieții privind, să urci înspre cerul cu nori hohotind, să atingi cu șoapta fiecare cuvânt, înflorindu-l, trezindu-l la viață încet. să pășești… Read More desculță

culori

cineva trece

cineva trece prin inima mea. ca un joc al întâmplărilor surde, cineva își potrivește pașii după secundarul uitărilor mele. trecând, ia cu el fiecare sistolă, fiecare abatere de la regula tăcerii. cineva trece prin carnea mea. mi se pare că doare această reașezare a particulei, dar în realitate ea, carnea, se desfășoară ca o catifea… Read More cineva trece