poezii

pasăre de hârtie

prindere şi desprindere, legare- plecare, aripi ce taie dimineaţa în două ca o răsuflare grea e lumina ce ne ţine la distanţă coborând alene pe dealuri, printre curbele moi ale pământului. legare şi dezlegare, pietre ce desenează drumul dintre două secunde cea albă, a zilei, râzând, cea neagră, dans de iele haluciant, năprasnic. veghez pământul,… Read More pasăre de hârtie

poezii

denunţ (împotriva fricii)

ia-mă de mână zână nebună sub lună. stele, castele, mărgele. ia-mă de mână şi lasă acasă, pe masă biletul răscumpărării mele ori un denunţ anonim. zilele, ielele, filele. ia-mă de mână, adună, alungă vise-poveşti când vii, ori când treci. cineva o să ne recunoască îmbrăţişarea, chemarea, uitarea, mirarea, candoarea. ia-mă de mână, zână de lună… Read More denunţ (împotriva fricii)

despre oameni şi poveştile lor

podul

oamenii fac cele mai bune alegeri la un moment dat. de pildă eu am ales să plec, să tac, să scriu, să râd, să fiu tot eu, deși altfel. am ales să nu mai privesc ca orbul prin fum, în locuri în care nu mă simțeam potrivită, am ales să-mi dăruiesc mai mult mie din… Read More podul

per fumio

givenchy. l’interdit

vestea că hubert de givenchy a trecut de ieri printre stele, reîntâlnindu-și acolo muza și prietena pentru care a creat, printre altele, celebra rochie neagră, etalon de eleganță și rafinament, mi-a amintit faptul că, mai puțin știut, unul dintre parfumurile casei givenchy și-a primit numele tot de la aceeași actriță cu ochi de căprioară, audrey… Read More givenchy. l’interdit

poezii

ziua când pleacă bărbații

sursa foto: buzz-hat ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații… Read More ziua când pleacă bărbații

despre oameni şi poveştile lor

pasărea

ca o pasăre cu aripile ude. cele noi, pentru că de o vreme simţise acolo pe umeri cum îi cresc ca peste noapte ramuri tinere. pe cele vechi le pierduse demult, în bătălia celor şapte case, despre care îşi amintea acum vag. şi, ca să fie sinceră, mai mult o dureau cei pierduţi decât locurile… Read More pasărea

poezii

zăpezile lui martie

martie. azi. ochii mei. alăturare de ape coborând din înalt peste coama zilelor ce nu mă încap şi mă alungă. gândul meu. nerostirea tăcută şi neagră a unei distanţe, cea dintre două clipiri şi dintre două respiraţii pe care uneori nu mi le recunosc ca fiind ale mele. gura mea. necântec de nelebădă tivită cu… Read More zăpezile lui martie

poezii

îmi cer un cer

îmi cer un cer… eu nu te caut dar te mai adun, când pe sub felinarul stins al clipei treci, iluzia cu câinii ei cei reci şi vorbe ca baloane de săpun, eu nu îţi cer şi nu-mi ajung tăcerile din ochi s-adăp lumina, când palmele mai plâng de neatingeri şi pe genunchi, pe oase… Read More îmi cer un cer

poezii

pe ochii tăi

pe ochii tăi dansează, goală, o lacrimă. ea vorbeşte lumii despre mine, atunci când nopţile te dor, ea vorbeşte despre tine, atunci când eu te caut în mine. pe ochii tăi dansează plină inima mea. ea spune lumii poveşti despre noi, poveşti nemaiauzite şi totuşi banale, despre o mână întinsă despre un zâmbet, atunci când… Read More pe ochii tăi

per fumio

guerlain: les parisiennes

guerlain. les parisiennes și chiar mai mult decât atât. uneori este de-ajuns o fotografie, așa cum este cea alăturată, pentru ca mintea să înceapă să caute, iar nasul să își dorească, cu o bucurie mereu nouă, să descopere ce se ascunde în spatele…. după o lungă tăcere, prima postare per fumio a acestui an, s-a… Read More guerlain: les parisiennes