mi-ar spune

de-ar fi să-mi întreb inima, mi-ar spune iubire, de-ar fi să-mi întreb trupul, mi-ar spune venire, de-ar fi să-mi întreb ochii, mi-ar spune sorbire, de-ar fi să-mi întreb sufletul, mi-ar spune șoptire, de-ar fi să-mi întreb credința, mi-ar spune găsire, de-ar fi să-mi întreb auzul, mi-ar spune vorbire, de-ar fi să-mi întreb gândul, mi-ar spune … Read more

poveste de crăciun: cei șapte spiriduși din cer (5)

pe pământ zilele aveau doar două culori: un albastru aproape ireal, atunci când norii dormeau prin cotloanele ascunse privirilor curioase și un soi de gri apăsat și apos, atunci când soarele dormea leneș sub pledurile groase ale norilor. atunci și oamenii parcă umblau mai aplecați și forfota lor obișnuită se auzea mai înfundat decât de … Read more

poveste de crăciun-cei șapte spiriduși din cer (3)

verin se așeză la masa lui micuță, imediat de lângă ușa atelierului, suflecându-i mânecile de catifea, gata să vină în ajutor fraților lui, dar mai cu seamă concentrat la treaba rămasă neterminată de ieri: un copil își dorea un flaut fermecat și oricât se târguise cu meșterul fierar nu reușise să obțină instrumentul care, chiar … Read more

advent (1)- coroana de lumină

într-un loc în care numai spam-urile își fac de cap, într-o liniște mult așteptată și ascunsă sub virgule și dor de zăpadă, deschid uneori poarta cuvântului. ca să vină, ca să șoptească, ca să mângâie. adventus. pentru majoritatea dintre noi adventus nu înseamnă nimic. așa cum nu înseamnă multe alte lucruri dar pe care le-am … Read more

maica vineri….

mi s-a închis toată copilăria într-o rană nouă, tăcerile toate s-au ascuns rușinate în flori cu gust de colivă. peste lacrimi s-au pus peceți de ceară și din camera goală nimeni nu mai zâmbește, nici măcar o gutuie. să mă ierți, încă mi-e greu să mă învăț cu acest nou octombrie fără tine, maică Vineri. … Read more

ridică-te în toamnă

când verii i se năruie norocul sub văluri lungi de aur și rugină ridică-te, nu-i moartea ce-o să vină a florii și a soarelui sorocul ce ține-n palmă viață și gutuie și-un palimpsest de viață pentru viață, ridică-te nu-i moartea florii vinovată de toamna asta dulce amăruie ce bate-n pieptul zilei sfidând norii. când trec … Read more

dinspre toamnă

îngerii miroseau a tămâie și-argint, anotimpurile toate se risipeau pe sub porți, pe sub luna cea nouă, rotundă, îngerii viscoleau. soarele avea parcă gustul de pâine, zilele toate se amestecau pe sub nori, pe sub porți de tăcere și humă, raze de soare zâmbeau. și-apoi n-am mai fost nimic. doar un semn ca o arsură … Read more

stelele nu mă aduc acasă

stelele nu mă aduc acasă, doar noaptea cu lacăt, ca o mireasă, atinsă în treacăt de ele, mai pot să desfacă. şi în oglinda ei multă precum lemnul, tăcută, eu stau de vorbă cu mine. mă ţin de mâna cuvintelor şi îmi spun totul de la un capăt la celălalt, m-am iertat de mult şi … Read more

sturmkaiserin ep.12

verin stătea la masa lungă, de lemn întunecat, ce ocupa aproape întreg spațiul încăperii și la care, parcă dinadins, cineva pusese doar două scaune, cel pe care stătea ea, așezat pe mijlocul laturii lungi și un altul, gol, așezat la capătul scurt, de lângă una dintre ferestre. încăperea era scăldată în lumina amiezii, fire de … Read more

sturmkaiserin ep.11

anotimpul frunzelor venise cu repeziciune peste saffron, aproape neanunțat de nimic și după o foarte lungă așteptare. lunile din urmă fuseseră reci și pe străzile cetății prea puțini se mai încumetau să iasă. doar lorzii frați ce mai mișunau sfidând rafalele de vânt ori ploile fixe. fusese un anotimp greu, ciudat, unul în care soarele … Read more

numai cuvântul rămâne

scrie-mi astăzi pe-o coajă de salicedru succesiunea tuturor anotimpurilor noastre, scrie-mi  pe-un portocalandru sufletul meu tot, a rămânere când toamna îşi coace în ferestre un pretext de coloanagramă zidindu-mi sufletul în palme, ruginindu-l, scrie-mă pe o bocancoră albă şi mării spune-mă, secretacic cuvânt împotriva anotimpului care stă înalt, între noi, ca un fals simptom de … Read more

error: Content is protected !!